De mult timp vazusem eu gaura ce se ivise in talpa papucilor mei cei dragi , papuci ce mi-au fost tovarasi de drum si de suferita in " ziua cu 45.000 de pasi" ... ca asa mi-am numit eu in minte ziua cu pricina.
I cumparasem inainte sa vin in Franta
Asa cum cumparasem in alte randuri papucii "de lucuru" , papucii cu care urma sa lucrez in bucatarie.
S-a intamplat in 2004 , in 2006 si s-a mai intamplat si anul trecut.
De fiecare data , imi cumparam un fel de saboti(ieftini si din plastic) , cam la fel ca cei pe care-i poarta asistentele pe la noi prin spitale.
Si... de fiecare data supa cele 3 luni de zile de munca in bucatarie...aruncam sabotii cu pricina ; erau fie prea uzati fie imi spuneam ca nu o sa mai am nevoie de ei pe viitor si preferam sa nu ma mai incarc cu ei pe drumul de intoarcere catre casa.
Insa azi... Mi-am dat seama de o chestie...
O sa arunc acum la final de sezon papuci mei cei cumparati inainte sa vin in Franta...papuci mei cei dragi care mi-au fost alaturi in "ziua cu 45.000 de pasi''.
Nu o sa-i mai duc inapoi acasa.
Am sa duc in schimb , sabotii speciali de bucatar ... primiti in dar , aici in Franta.
Se intoarce roata :)
Si o data cu roata , si anotimpurile ...
Si in incheiere , o poza cu un inceput frumos de toamna :)
